Fototur in Delta Dunarii, 15-18 aprilie 2010

Delta

Este miercuri seara aproape catre 11. Tibi Tioc ghidul nostru ne asteapta in parcarea hotelului Delta din Tulcea. Drumul de la Sibiu a fost unul lung cu o pauza la cetatea Prejmer si una mai lunga la Vulcanii Noroiosi.
Am trecut pe noapte, Dunarea cu bacul pe la Braila, ne asalteaza o mireasma de flori de salcii. Parca aveam nevoie de o gura de aer proaspat dupa ore intregi de condus.
Pe Tibi nu l-am mai vazut de cateva luni, era deja bronzat de bataia vantului din Delta. Ne-a condus spre camerele din hotel. A doua zi urma sa plecam spre Delta.
Dimineata aflam ca biltele de la cursa de 10 s-au vandut toate, desi sezonul turistic inca nu incepuse bine. Astfel am avut timp sa vizitam muzeul Deltei Dunarii (care vi-l recomandam cu caldura) aflat in apropierea portului. Avand la dispozitie inca suficient timp am hotarat sa il vizitam pe varul meu care-i episcop in zona, de fericire ca ne vede ne-a dotat cu o glaja de 5 litri cu vin rosu de Niculitel !
In sfarsit ora 12, ne urcam in "Rapida". Dupa reclama din port ma asteptam sa vad un vas de croaziera! Cu greutate trecem bagajele peste doua vapoare si un spargator de gheata parcate la chei sa ajungem la "Rapida". Aceasta ambarcatiune numita "Rapida" imi da un sentiment de "deja vu", intrand in ambarcatiune ma izbeste un miros de motorina si un peisaj desprins din autobuzele anilor 90. Practic eram intr-un autobuz pe apa. Trebuie sa recunosc ca este considerat un lux in zona mai ales ca biletul unei calatorii pana la Crisan este de 50 ron de caciula. Localnicii au bilete subventionate si platesc 25 de ron. Si asa mi se pare scump pentru oamenii din zona. Un bilet dus-intors ptr un localnic ajunge la 50 de lei,  o scurta socoteala imi spune ca pe luna un localnic daca ar vrea sa lucreze in Tulcea ar trebui sa scoata cel putin 1000 de lei din buzunar pe naveta, ceea ce e cam imposibil…"Rapida" este plina ochi de localnici cu purcei, catei sub brate, medicul din cutare zona, doamna invatatore, popa satului, si noi niste curiozitati ce atrageam toate privirile. O sirena, un duduit de motor si ne desprindem de spargatorul de gheata, pornim catre delta. La inceput incet apoi motorul se tureaza si aproape ca zburam peste apa, intr-adevar naveta prinde 50-60 km la ora, o viteza mare ptr o ambarcatiune.
Radem pe seama bronzului lu Tibi iar acesta ne spune necajit ca e de la vantul din Delta si ca de fapt o sedere mai lunga aici te imbatraneste mai repede lucru mai putin observat de turisti.
Ajungem la Crisan, Tibi ne-a rezervat o cazare, la Gabi acasa. Gabi avea sa fie si barcagiul nostru. Sotia lui Gabi ne asteapta cu bunataturi pe masa.
Au urmat cateva zile pline in Delta. Am avut avantajul ca primavara, apele sunt un pic mai mari si am putut intra cu barca in zone ce vara sunt inaccesibile. Am mers cu barca prin paduri nesfarsite de salcii inflorite, am vizitat coloniile de cormorani, pelicani si de lebede. Am pandit sa fotografiem pasari rare doar de Tibi stiute, sitari ,pitigoi, ciocanitori negre, prigorii. Am fotografiat si cai salbatici alergand pe grinduri.
Tibi si Gabi ne-au plimbat in cele mai salbatice si retrase locuri de unde un moment am crezut  ca nu vom mai iesi. Nu am putut sa nu remarc simtul lor de orientare fantastic. Am trecut pe langa o insula iar la intoarcere peisajul era modificat, canalul mai ingust, aflu ca tocmai trcem printre doua insule plutitoare care-si modifica permanent pozitia.
Am vizitat Lacul Martin, Radacinosu, iar cand am ajuns pe lacul Furtuna, ne-am pomenit brusc pe niste valuri ce ne zgaltiau zdravan barca, parca acest lac avea un nume predestinat. Am mai vizitat Lacul Cazanel, Trei Iezere, Bogdaproste. Am vizitat si Mila 23. Despre Mila 23 ar fi multe de spus dar in doua cuvinte: povestea ei este trista, sau construit tot felul de pensiuni una mai portocalie si mai mov decat alta. Foarte putine case specifice deltei s-au mai pastrat in picioare. Mila 23 a ajuns un fel de balamuc pentru un anumit gen de populatie care atunci cand vine in delta prefera sa merga cu barca tare, cu o bere in mana si daca se poate o femei goala pusca pe capota barcii. Totusi mai sunt o mana de localnici a caror poveste este tot trista. Este interesanta si povestea bisericii din Mila 23, ce a fost construita pe vremea comunismului cand sefu' de post a plecat vineri la Tulcea si s-a intors duminica, biserica era ridicata.
Delta Dunarii inseamna si oameni, oameni batuti de soarta, de o guvernare careia nu-i pasa de ei. Am aflat ca pretul benzinei in Delta est mult mai mare, ca platesc in pretul benzinei 60 % accize de drumuri dar ei circula pe apa. Am inteles de ce Delta este scumpa, si am inteles ca daca vrei sa vezi cu adevarat delta, benzina face sa fie totul scump.
 Tibi ne-a rezervat o zi intreaga pentru a vizita special Padurea Letea  si localitatea cu acelasi nume. Localitatea Letea este una dintre putinele asezari ce mai pastreaza originalitatea si autenticitatea arhitecturala specifica locuintelor Deltei Dunarii. In Letea, Tibi ne-a condus acasa la Costel, un localnic blond vesel si cu obrajii rosii. Mama lui Costel ne serveste cu placinte de dovleac, cea mai buna placinta cu dovleac mancata vreodata. Ne marturiseste ca secretul e cuptorul din lut pe care ni-l arata mandra. Costel vine din pivnita cu un bidon de vin negru si gros ca smoala. E sec si tare, il simtim pana in varful degetelor. Un vin facut din niste strugurei negri si marunti ce se fac numai in zona. Costel pune calutul in ham si ne suie in caruta. Ne plimba prin localitate si apoi mergem in legendara "Padurea Letea". O padure ciudata cu stejari contorsionati de vremuri si ape. In padure este vegetatie mediteraneana iar la marginea padurii bancuri de nisip cu vegetatie de stepa. Trecerea este una brusca incredibila. Desi ne aflam departe inca de mare nisipul e plin de scoici vechi de cand marea domnea pe aici. Dintr-o poienita o turma de cai salbatici tasnesc la galop. Costel ne spune ca erau foarte multi dar iarna a fost foarte grea si au mai murit dintre ei.
Vizitam si grindul C.A Rosetti dupa care ne intorcem in Letea unde ne astepta Gabi cu barca. Strangem mana de la mana cativa banuti fiecare cat il lasa inima, si ii dam lui Costel pentru plimbarea cu trasura 100% ecologica, banuti care pentru el si familia lui sunt esentiali in a supravietui dupa cum ne-a marturisit Tibi. In semn de multumire Costel ne-a dotat cu galja de vin negru ca smoala sa avem pe drum, vin ce a terminat-o pe "Frau" o turista nemtoiaca ce s-a atasat de grupul nostru.
In ultima zi inainte de plecare am facut si o iesire cu caiacele, unde de experimentati ce eram o tineam dintr-un stuf in altul dar a fost o aventura pe cinste.
Ar mai fi multe de spus, ar trebui sa mai amintesc de picnicurile copioase pregatite de sotia lui Gabi pentru lungile plimbari cu barca, de gazduirea ireprosabila a celor doi, despre Tibi Tioc ghidul nostru care am observat ca stie delta mai bine decat localnici si ca ne-a facut sa traim o aventura unica si inedita.
Ar mai fi de spus multe picanterii… dar lasam sa mai vorbesca si fotografiile facute in aceasta minunata tura foto.
Ne propunem sa organizam cel putin o data pe an un astfel de workshop foto in care sa aratam Delta asa cum este ea dar si sa incurajam un turism ecologic si esential pentru zona deltei, alaturi de Tiberiu Tioc un pion important in conservarea Deltei Dunarii.

Vom reveni si in toamna cu un nou workshop foto.